Un guvern mondial din umbră Grupul Bilderberg (III)

Aritcol apărut în 1993 în revista Europa. Ce ziceți, am avut dreptate?

«Deşi conferinţele anuale a grupului Bilderberg sunt secrete, există noutăţi în ceea ce priveşte desfăşurarea unei astfel de conferinţe. O conferinţă a grupului are un caracter dublu. În primul rând sunt invitaţi profesorii de prestigiu de la Universităţi recunoscute pentru discuţii „libere” ce nu ajung în presă. Aceasta este faţada conferinţei ce conferă întâlnirii grupului calificativul de „Conferinţă pentru pace” eventual „conferinţă pentru drepturile omului”  sau chiar neobrăzatul titlu de „conferinţă pentru ajutorarea ţărilor din lumea a treia”. Faţada de lachei cu titluri universitare, acoperă adevărata întâlnire a factorilor de decizie ce conduc lumea. Ei sunt feriţi de poliţiile speciale ale ţărilor gazdă. Niciodată în istoria grupului  nu a existat o întâlnire într-un mare oraş. În permanență se preferă stațiuni ferite de ochii lumii. Ca de obicei presa internațională aservită lor, ori nu publică nimic, ori o simplă știre despre întâlnirea unor economiști și profesori universitari a cărei temă este grija față de lumea în                     care trăim:, mediu, drepturile minorităților, drepturilor homosexualilor, așa numitul pericol al naționalismului, ocrotirea unor specii pe cale de dispariție.

Printre întâlnirile grupului ce au avut loc în SUA, menționăm:

-1957-St Simon Island, statul Georgia, 15-17 februarie

-1964_Wlliansburg, statul Virginia,20-22 martie

-1971 Woodstock, statul Vermont, 23-25 aprilie

Ca o coincidență, toate aceste întâlniri au avut loc pe proprietăți ale familiei Rockefeller. Față de întâlnirile anterioare, întâlnirea grupului Bilderberg, din 1971 din Woodstock se remarcă prin securitatea excepțională a hotelului gazdă, cum am spus proprietatea familiei Rockefeller, a fost închiriat total grupului, renunțând la toți excursioniștii. Pe lângă gărzile de corp a fost folosită asistenţa poliţiei locale, a serviciului secret al SUA, a FBI-ului, toate plătite din banii cetăţeanului american pentru o aşa numită conferinţă internaţională pentru pace, conferinţă ce nu a rezolvat nimic, ştiri despre rezultatele ei neajungând în presă. Când presa a întrebat purtătorii de cuvânt ai acestor agenţii despre trimiterea ofiţerilor în staţiunea Woodstock, aceștia au spus că au fost obligați pentru că au fost prezente prea multe persoane de stat din lume.

Una dintre aceste persoane este Henry Kissinger, în 1971 secretar de stat (ministru de externe) al SUA. Doctorul Kissinger participase ți la întâlnirile grupului din 19757, 1964 și 1966, însă acum a fost prima oară când introduce o teză numită ˶SCHIMBAREA ROLULUI SUA ÎN LUME ȘI CONSECINȚELE EI ULTERIOARE”. Deși textul tezei nu a ajuns în presă, ˶consecințele” se vor vedea imediat. La numai zece zile de la întâlnire, se organizează o sesiune extraordinară a miniștrilor de finanțe din țările occidentale (5mai1971). Printre cei ce iau cuvântul se remarcă:

RAYMOND BARRE, comisar pentru afacerile monetare ale Pieței Comune – care spune că structura financiară a țărilor occidentale se îndreaptă cu pași rapizi spre anarhie.

PIERRE KOHL SCHVEIZER, președintele FMI– convins că SUA începe a avea un deficit uriaș, în cadrul balanței de plăți.

VALERY GISCARD DESTAIGN, ministru de finanțe  al Franței– membru al grupului Bilderberg din 1968–care cere cu insistență o creștere substanțială a prețului oficial al aurului.

La scurt timp de la această conferință Europa începe să fie ˶inundată” de dolari americani. Băncile europene ajung în situația–pentru prima dată în acest secol–de a nu mai schimba dolari americani. „Criza” durează numai şase–şapte luni până când deznodământul devine inevitabil: preşedintele american Nixon semnează decretul ce anunţă devalorizarea dolarului cu 8,75%. De asemenea dolarul american nu mai poate fi convertit în aur, rămânând o simplă hârtie       pentru plăţile curente.

Nu mai este nevoie de nici un comentariu, de simpla informaţie că grupul Bilderberg a făcut o afacere de 20 miliarde de dolari.(anul 1971)

Un alt exemplu al amestecului grupului Bilderberg în afaceri statale îl reprezintă PORTUGALIA. Este prima dată când în istoria noii plutocraţii mondiale când s-a pus la cale o lovitură de stat într-o ţară europeană lovitură ce va aduce alte miliarde cabalei economice. Ca de obicei la originea ei există o întâlnire a grupului Bilderberg

Întâlnirea  avut loc la Megeve, în Franţa, la 19–21 aprilie 1974,. La această întâlnire s-a hotărât căderea guvernului naţionalist portughez CAETANO. Lovitura de stat a fost pregătită de generalul portughez Spinola prinn consultările prealabile cu JOSEPH LUNS, secretar general al NATO. Luând cunoştinţă despre această întâlnire, preşedintele Caetano îl demite pe generalul Spinola la 29 martie 1974. Aceasta nu a împiedicat grupul Bilderberg să-şi urmeze programul. Scenariul fixat: manevrele NATO în apele teritoriale ale Portugaliei. Manevrele se ţin şi generalul Spinola, deşi demis, reuşeşte lovitura de stat împotriva guvernului naţionalist Caetano. O simplă schimbare de guvern? Aceasta este ceea ce se vede în presa internaţională aservită grupului Bilderberg. Numai câţiva fac legătura cu ştirile ce urmează după câtva timp:

„Noul guvern al Portugaliei îşi retrage forţele din Angola”,  „Angola independentă”, „Cetăţenii Angolei vor decide în mod democratic (sic!) soarta bogăţiilor naturale ale ţării”

Cetăţenii Angolei au decis concesionarea acestor bogăţii unor firme multinaţionale, în speţă grupul Bilderberg.

Dacă grupul Bilderberg s-a constituit din personalităţile anilor ’50, destul de multe trecute de vârsta de 60 de ani, era normal ca el să-şi aproprie viitoarele „talente” viitor viitori potenţiali factori de decizie din ţările vestice. Grupul viza şi vizează eventualii viitori miniştri de finanţe şi externe, chiar viitori prim-miniştri sau preşedinţi.

O invitaţie adresată unei persoane este luată în seamă de aceasta datorită numelor de pe listă, Chiar dacă– şi aproape sigur –persoana respectivă nu a auzit de grupul Bilderberg, ea va da curs invitaţiei când va vedea puzderia de oficialităţi şi bancheri ce-şi etalează numele cu nonşalanţă viitorilor stăpâni de sclavi. Participantă pentru prima dată, persoana respectivă va fi dominată de un simțământ al                       

puterii, al apartenenţei la oligarhia noii ordini mondiale. Lăsăm psihiatrilor plăcerea de a defini şi caracteriza această paranoia.

Ne limităm numai la a da câteva exemple, credem noi concludente:

În Anglia viitorii prim-miniştri HAROLD WILSON şi EDUARD HEATH au participat la conferinţele  grupului în anii 1966, respectiv 1963,1966 şi 1967.

În Germania, HELMUT SCHMIDT, pe atunci ministru de finanţe, a participat la întâlnirea din aprilie 1974. Mai târziu a ajuns cancelar.

În Austria, FRANZ VRANITZKI, atunci consilier-şef economic al Ministerului de finanţe, a participat la întâlnirea din aprilie 1975. Mai târziu a ajuns cancelar al Austriei.

În Franța Valery Giscard D’Estaign, ministru de finanţe, a participat la întâlnirea grupului din 1968. Mai târziu a ajuns preşedinte al Franţei. 

În Suedia Olof Palme, a participat la întâlnirea grupului di 1966. Mai târziu a ajuns prim-ministru al Suediei.

În SUA, Gerald Foard, membru în parlament, partoicipă la întâlnirea din 1964. Ford este numit vicepreşedinte în administraţia Nixon, ajungând preşedinte al SUA, după demisia lui Nixon şi numind ca vicepreşedinte–culmea–un membru al familiei Rockefeller.

Tot în SUA, actualul preşedinte –Bill Clinton–(articolul a fost scris în septembrie 1993 n.a.) a participat la întâlnirea grupului Bilderberg din 1991 când era guvernatorul statului Arkansas, stat ce figureză pe poziţia 49 din 50 de state ale SUA. De ce l-o fi invitat în 1991 grupul Bilderberg?

La sfârşitul articolului autorii vor cita prinţul Bernhard al Olandei într-una din puţinele declaraţii date presei:

„Acum urmează cea mai mare încercare a noastră. Fiindcă guvernele naţiunilor libere sunt alese de popoare şi dacă fac ceva ce popoarelor nu le place, sunt demise. Este foarte dificil să reeducăm popoarele ce au crescut în spiritul naţionalismului. Ele nu vor renunţa aşa uşor la ideea de a preda suveranitatea lor naţională unui corp internaţional. Aceasta este tragedia.”

Această declaraţie reprezintă, cred autorii adevăratul scop al grupului Bilderberg.

NEW YORK , sept. 1993

ROMULUS IONIŢĂ  și   ŞTEFAN LUPU analiști politici

O părere la “Un guvern mondial din umbră Grupul Bilderberg (III)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s