Grupul Bilderberg – un guvern mondial din umbră? (2) Partea a II-a.

continuarea articolului anterior

Scenariu o „misiune de salvare”a ONU în Congo.

Deznodământul. Firma „GRANGESBERG” preia  „Societe General Belgique” concesionarea provinciei miniere Katanga.

Totul la lumina zilei și sub „jurisdicția” ONU!

ARTHUR DEAN, celălalt „avocat” a îndeplinit o misiune mult mai mare decât a colegului său, misiune ce-i va aduce titlul de vicepreședinte al grupului Bilderberg în 1957. El trebuia să recupereze grupul de economişti–finanţişti ce fuseseră colaboratori ai regimului lui Hitler. De ce tocmai ARTHUR DEAN a primit acest rol? Simplu. El fusese partener înainte de război–în cadrul firmei de avocaţi „Sullivan şi Cromwell” – cu fraţii Allen şi John Foster Dulles¹, noii capi ai CIA (întemeiat de ei din marea majoritate a ofițerilor de informații din timpul războiului). De asemenea trebuie subliniat faptul că firma de avocați, ai cărei colaboratori au fost susnumiții avea doi importanți clienți germani, în anii 30. Primul era doctorul Gherhart Westrich, agentul financiar al pictorului Adolf Hitler (fără doctorat), iar al doilea era baronul Kurt von Schroeder, sponsorul regimului nazist al aceluiași pictor. Misiune imposibilă pentru avocatul Dean. Nu, din moment ce a fost avansat!

Nu lipsesc între membrii grupului „experţi” în relaţii internaţionale şi economie mondială ( un fel de „ unu şi cu unu fac doi”). Tandemul de început este JOSEPH JOHNSON–EUGENE BLACK.

JOSEPH JOHNSON este numit secretar general al ramuri americane a grupului Bilderberg. Funcţionar în Ministerul de Externe al SUA, el a ocupat postul de şef al Biroului de siguranţă a afacerilor externe. Pe plan internaţiona

list (ramura americană) Johnson a fost director al Consiliului de Relaţii Externe!

JOSEPH JOHNSON este şi preşedinte al CEIP (Fundaţia Carnegie pentru pace internaţională), o organizaţie-umbrelă  când a stângii marxiste universitare, când a CIA. Johnson i-a urmat la conducerea CEIP lui ALGER HISS, condamnat pentru spionaj în favoarea URSS. Odată cu preluarea conducerii acestei fundaţii este numit în administraţia ei, printre alţii şi John Foster Dulles! Ceea ce este important pentru cititor, abia acum urmează: CEIP–firma scutită de impozite– sponsorizează alte două firme şi anume „Asociaţia pentru Politică Externă” şi „Institutul Brookings”. Ambele au câte trei membrii în grupul Bilderberg. Şi acum surpriza anunţată. Ştiţi cine este omul cu cele mai multe funcţii din lume (anii 50-60)? Îl cheamă EUGENE BLACK.

El era preşedintele „Institutul Brookings” şi fost preşedinte al  Băncii Mondiale. Pe plan cultural era în acelaşi timp, membru în comitetul de conducere al „Fundaţiei FORD”,  „Universităţii HARVARD”  şi a „Universităţii JOHN HOPKINS”. Pe plan economic era membru în comitetele de conducere a următoarelor companii: Chase Manhattan Bank, American Express, IT&T, Communications Satelite Corp., Royal Dutch Petroleum, Consiliul Atlantic.

Și cum cultura nu stă bine numai cu politica și economia, ci și cu informațiile, Eugene Black era și consilier al Ministerului Apărării, al Ministerului de Externe și al CIA. Curat record. Dintre editorii de ziare şi reviste, invitaţi aproape fără excepţie se evidenţiază cei de la

  • „New York Times” ,
  • „Washington Post”,
  • „Time, INC”, cel care editează revista săptămânală „Time”, pentru SUA și străinătate.

Primele două sunt cotidienele cele mai citite  și citate  în SUA și editează pentru străinătate ziarul „International Herald Tribune”. „Time. INC.” Editează revista

  • „Time” pentru SUA și sora ei „Time International”, difuzată –cu mici schimbări– în patru zone: Canada, Europa, Asia de sud est, Australia și Noua Zeelandă.
  • Ramura europeană se bazează mai ales pe „Le Nouvel Observateur ” și „Le Monde” din Franța ”;
  •  „The Daily Telegraph” și „The Sun Times” din Anglia,
  • „Die Zeit” din Germania, „Journal de Geneve” din Elveția,  „ Agence Europe” din Belgia  și
  • „La Stampa” din Italia.

Menirea acestor editori este dublă:

  • în primul rând ei trebuie să fie siguri că nici o informație despre grupul Bilderberg nu „Transpiră” în presa „liberă ”;
  • în al doilea rând ei trebuie să „convingă” opinia publică de „binefacerile” deciziilor grupului Bilderberg.

Ori de câte ori s-a întâlnit grupul Bilderberg , presa „liberă” a fost de o tăcere mormântală.

Ca un făcut, la numai trei patru zile de la eveniment, articole privind posibile noi direcții în economia și relațiile internaționale, apar paginile editoriale ale susnumitelor, bineînțeles, fără a preciza adevărații autori din umbră–membrii grupului Bilderberg.

Modul de procedură al acestei cabale, nu este – la urma urmei– decât atentat la inteligența omului de rând, a cetățeanului demn, care este obligat a plăti din taxele și impozitele datorate statului întâlnirile acestor atentatori.

Această prezentare necesită JavaScript.

O părere la “Grupul Bilderberg – un guvern mondial din umbră? (2) Partea a II-a.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s