FERERAL RESERVE ȘI ECONOMIA SUA

FERERAL RESERVE ȘI ECONOMIA SUA

ȚARA ÎN CARE BANII NU SUNT EMIȘI DE CĂTRE GUVERNUL AMERICAN

Înainte de sărbătorile de iarnă, în anul 1913, câțiva membrii ai Camerei Reprezentanților și-au petrecut nopțile la Washington, pregătind „Nașterea unei legi”, legea cea mai dezastruoasă şi cu efecte negative asupra economiei SUA.

Spre miezul nopții, în ziua de 23 decembrie , anul 1913, președintele SUA, din acele vremuri, Wedgwood Wilson  a semnat nașterea acestei legi, cunoscută sub numele de : „Federale Rezerve act”.

Prin acest act s-a putut crea Federal Reverse Systems cu titlu de instituție guvernamentală. Această instituție este guvernamentală cât este şi o curățătorie din colțul străzii mele care ar abea o denumire ca: Federal Dry Clemers sau un aprozar cu numele Federal Fresh Vegetables. Cum a fost ea denumită simbolic Federal dar care nu face parte nici pe departe din guvernul SUA. Cei care lucrează în cadrul acestei organizații nu sunt salariați ai guvernului american şi această instituție nu dă socoteală nici președintelui nici guvernului şi nici Congresului SUA.

Aşadar, ea iese complet de sub controlul guvernului american, inclusiv a lui International Revenue Service, nefiind întrebată de ce nu declară toate veniturile câștigate, sau dacă mai ciupeşte pe ici pe acolo, încercând mereu să se sustragă, totuși, de la plata taxelor. În această situație nu s-a găsit niciodată, considerând că această corporație particulară este scutită de plata impozitelor imense asupra profitului anual.

Partea de „rezerve” care face parte din nume, reprezintă doar jumătate din adevăr.

Este o „fracţiune” determinată de membrii sistemului pentru a se potrivi cu dorințele lor deseori variind între ½ şi  ⅛.

Aceasta înseamnă că la o „fracțiune” de ½ „Federal” poate împrumuta de două ori banii economisiți de americani sau instituțiile americane.

Dacă fracţiunea este de ⅛ atunci ”Federal” poate împrumuta de opt ori aceste economii.

Şi cum să nu fie o afacere profitabilă, dacă, de exemplu, „Federal” împrumută 20 000 U$, cerând o dobândă de 15% în timp ce unuia care economiseşte în rezerve i se plătește doar 7%.

Este interesant însă de ştiut de unde îşi iau banii aceste bănci, pentru a împrumuta poporul american, pe bază de rezervă facțională?

Băncile creează bani din nimic, cele mai multe dintre ele neavând nici măcar nevoie să-i tipărească, cu toate că „Federal” are putere nelimitată de a comanda tipărirea de bancnote la US Bureau of Engraving and Printing, plătind în jur de 32 U$ pentru 1000 de bancnote.

Dar nu are nevoie să apeleze la acest lucru pentru că cele mai multe bănci procedează doar la înscrierea în registre operându-se o „intrate” a informaţiei şi a sumei respective în computer.

Întrebarea care şi-o pun foarte mulţi este de ce oare acest sistem care durează mai bine de 80 de ani are un regim special, când el nu este nimic, decât o „schemă de falsificare” ca multe altele.

Dobânda cerută pe nişte bani împrumutaţi s-ar justifica, doar în cazul în care cel care împrumută suferă o reducere a fondurilor sale.

De exemplu: Dacă am 2000 U$ şi împrumut un prieten cu 1000 U$ înseamnă că mi-am redus rezervele cu 1000 U$. Din acest motiv, desigur, sunt intitulat să câştig o dobândă până la restituirea banilor împrumutați. Dar sub acest sistem „federal” bancherii nu suferă nici un fel de reducere a fondurilor lor. Din contră, ei îşi  sporesc resursele prin simpla adunare a profiturilor de pe urma împrumutului în coloana de „depozite” a balanței. În felul acesta noi ne luptăm să supravieţuim debitelor plătind bancherilor dobânzi pe împrumut ca şi dobânzi fiecărui vânzător, furnizor, precum şi oricărei persoane cu care intrăm în contact în goana noastră pentru supravieţuire.

Sunt destui oameni care declară mândrii şi sunt convinși că ei nu datorează nimănui nimic, nici un ban, dar aceasta este o judecată complet greșită, bazată pe lipsa de cunoștințe și de apreciere a lumii în care trăim.

Dar cauza principală care determină creşterea inflaţiei este însăşi creşterea permanentă a dobânzii. Crescând dobânda manufacturierului adaugă această dobândă la preţul de cost a produsului sau pentru a intra în „Bankruptky”. Deci prin creşterea dobânzii bancherii determină şi creşterea preşului de cost al produselor sau serviciilor.

Am să vă dau acum un exemplu concludent pentru a clarifica acest lucru. Să presupunem că apartamentele de pe piaţă au devenit insuficiente şi eu aş fi unul dintre proprietarii unui mare complex de apartamente. Împreună cu alţi proprietari decidem să ne întâlnim la un „Open Market Comitee” unde vom stabili să dublăm chiriile la toate apartamentele, pentru a face faţă inflaţiei şi în felul acesta „ușurându-le” viaţa chiriaşilor noştri pentru că ei vor plăti mai puţini bani pentru alte lucruri „nefolositoare” precum: mâncare, îmbrăcăminte, transport. Dar ce s-a întâmplat de fapt, prin această măsură?

A scăzut puterea de cumpărare a chiriaşului sau a scăzut puterea de cumpărare a proprietarului, deci după cum se vede a câştigat proprietarul apartamentelor.

Acum înlocuind proprietarii de apartamente cu bancherii, se poate înţelege cât de perfect lucrează acest sistem, şi cine suferă sau câștigă de pe urma inflaţiei.

Tehnica unei asemenea minciuni va lucra bine şi prosper, atâta timp cât nu vor fi aplicate  două atribute esenţiale: Moralitatea şi bunul simţ. În anul 1980, când fostul preşedinte Ronald Reagan a întrebat „de ce avem nevoie noi de Federal Rezerve Sistem?”  consilierii comisiei trilaterale, o organizaţie care încurajează o singură lume, „sub formă de guvernământ socialist” l-au avizat pe preşedinte că „legea” îi interzice lui să se interfereze cu Federal Rezerve Sistem. Totuşi după părerea unor politicieni lucrurile nu au stat chiar aşa, pentru că guvernul american şi Federal Rezerve  Sistem nu ar avea dreptul, nici măcar accidental, să provoace o criză cum a fost cea din anul 1929.

Singura bază constituţională pentru existența acestui „sistem” fiind clauza de „bunăstare generală” a poporului american.

Atâta vreme cât prezenta depresiune economică, nu poate fi considerată „bunăstare generală” trebuie să ceară înfiinţarea unei legi penale care să condamne că deliberat cauzează o depresiune economică „BANKRUPTCY” şi un şomaj de asemenea proporţii.

Care dintre politicienii americani ar îndrăzni sa vină cu o asemenea propunere, nu ar ieşi victorios în alegerile pentru scaunul prezidenţial.

Materialul prezentat a fost alcătuit pe baza unor date şi comunicări ale unor economişti şi politicieni americani apărute în publicaţii cu acest profil.

Profesor Romulus Ioniţă

Corespondentul revistei „Europa” ,

pentru america de nord

Politic analist

Europa, august 1995

Această prezentare necesită JavaScript.

O părere la “FERERAL RESERVE ȘI ECONOMIA SUA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s